Glob de hârtie

Distanța medie dintre orbita terestră în jurul soarelui și soare este de aproximativ 150 de milioane de kilometri (93 milioane de mile) și face o revoluție la fiecare 365,2564 înseamnă zi solară, ceea ce se numește un an sideral. În 1990, Voyager 1 a capturat o imagine a Pământului (puncte albastre închise) de la 6,4 miliarde de kilometri (4 miliarde de mile). Revoluția face ca soarele să aibă o mișcare aparentă de aproximativ 1 ° spre est față de stea în fiecare zi, iar mișcarea la fiecare 12 ore este echivalentă cu diametrul aparent al soarelui sau al lunii. Datorită acestui tip de mișcare, pământul durează în medie 24 de ore, care este o zi solară, pentru a finaliza o rotație completă în jurul axei sale și pentru a permite soarelui să treacă din nou prin cer. Viteza medie a revoluției terestre este de aproximativ 29,8 km / s (107000 km / h) și poate parcurge 12,742 km (7,918 mi) în 7 minute, ceea ce este echivalent cu diametrul pământului; poate parcurge aproximativ 384.000 de kilometri în aproximativ 3,5 ore. Distanța dintre pământ și lună. [2] În vremurile moderne, momentul în care periheliul și afeliul Pământului apar pe 3 ianuarie și, respectiv, pe 4 iulie. Datorită efectelor modificărilor precesiei și parametrilor orbitali, aceste două date se vor schimba în timp. Această schimbare are o caracteristică ciclică, care este ipoteza lui Milankovitch. Schimbarea distanței dintre pământ și soare face ca energia solară câștigată de pământ de la afeliu la periheliu să crească cu 6,9%. Deoarece emisfera sudică se confruntă întotdeauna cu soarele în același timp în fiecare an, când este aproape de periheliu, emisfera sudică primește ceva mai multă energie solară decât emisfera nordică pe parcursul unui an. Cu toate acestea, această influență este mult mai mică decât influența înclinării axei de rotație asupra schimbării energiei totale. Cea mai mare parte a energiei primite este absorbită de apa de mare, care reprezintă o proporție ridicată a suprafeței emisferei sudice.